Religia si sexul

Religia si sexul, in special atunci cand vorbim despre crestinism (dar si celelalte doua mari religii monoteiste: iudaismul si islamismul) nu au fost niciodata „prieteni”! Din vechime, morala crestina a condamnat comportamentul sexual liber, nerestrictionat de regulile casatoriei si regulile „bunului-simt”. Care sunt aceste reguli? Cele mai importante: sexul doar in cadrul casatoriei monogame, sexul doar pentru procreere, sexul doar intre parteneri heterosexuali…

Cand ne gandim la religie si sex, primul cuvant care apare in discutie este „pacat”: conform traditiei, invataturii si moralei crestine (ce include ortodoxism, catolicism si protestantism), cam 90% dintre actele sexuale sunt pacate; sexul in afara casatoriei, sexul folosind metode contraceptive, sexul doar pentru satisfactie (implicit sexul oral, sexul anal, sexul fara penetrare), sexul cu o persoana de acelasi sex – toate sunt pacate grave, „contra naturii” (desi ele deriva tocmai din natura, din dorintele si instinctele naturale)!

Religia si sexul – doi inamici:

Morala si…control. Biserica crestina si separat, ortodoxismul, catolicismul si protestantismul au avut ambitia de a fi centrul vietii credinciosului. Iar acest control asupra gandului si comportamentului nu se putea obtine decat prin suprimarea, constrangerea si controlul asupra comportamentului sexual – caci instinctul sexual are in mod natural un control asupra fiintei. Asadar, regulile stricte si pedepsele asociate incalcarii acestor reguli (in viata de apoi) au urmarit sa „dreseze” si sa limiteze sexualitatea omului si sa il faca pe acesta un adevarat supus al bisericii! Omul a avut mereu un „stapan” ce ii controla gandurile, simturile, actiunile: stapan precum statul sau biserica, dar si stapani precum afectele, dorintele, nevoile proprii…

Sexul doar pentru procreere. Religia, prin biserica, a militat astfel pentru sexul controlat, strict reglementat de catre institutia casatoriei…insa nu s-a oprit aici! Sexul isi pierdea din controlul, influenta asupra gandului omului doar daca era reglementat si din interior: astfel apare ideea invatata de fiecare credincios ca sexul doar pentru placere este un pacat! Este nevoie sa iti controlezi singur instinctele „rele”, dorinta „satanica” si sa privesti sexul ca fiind doar o cale de a obtine urmasi. Interzicerea stricta a metodelor contraceptive, in special in randul catolicilor, a dus uneori la situatii de limita: familii sarace care aveau peste 10 copii si se straduiau sa ii hraneasca pe toti! Catolicii au acceptat la un moment dat metodele naturale de contraceptie – calendarul si temperatura, insa acestea nu au fost atat de eficiente. In cazul ortodoxismului, s-a acceptat un anumit planning familial, insa tot in scopul de a avea la un moment dat urmasi – contraceptia constanta si lipsa dorintei de a avea urmasi este un grav pacat.
Abstinenta si virginitatea – un ideal. Desi morala crestina nu mai are de mult puterea sa, religia si sexul continua sa se bata cap in cap. Una dintre dezbateri tine de idealul moral al puritatii pana la casatorie, al pastrarii virginitatii. Insa tinerii din ziua de astazi nu mai pot fi controlati, nici prin morala, nici prin frica. In plus, cerinta puritatii, in conditiile in care persoanele se casatoresc la varste cuprinse intre 25-30 de ani este cel putin dificil de indeplinit. Iar persoanele care s-au supus sau inca se supun acestei cerinte isi fac de multe ori un defavor: limitarea nenaturala a dorintei sexuale, reprimarea acesteia, interzicerea severa a placerii fizice aduc cu sine frustrari serioase si pot duce la tulburari emotionale si comportamentale. Biserica isi sfatuieste slujitorii sa fie puri – preotii catolici trebuie sa fie celibatari; insa oare nu tocmai aceasta frustrare, limitare nenaturala a sexualitatii a dus uneori la comportamentele deviante ale slujitorilor sai – precum pedofilia?
Satisfactie sexuala...cu limite. In Biblie, sexul in cadrul casatoriei este placut lui Dumnezeu si sotii au voie si chiar trebuie sa se satisfaca reciproc! Deci…orgasmul, inclusiv cel feminin, nu este un pacat! „Cand un om va fi insurat de curand, sa nu se duca la oaste si sa nu se puna nici o sarcina peste el; sa fie scutit, din pricina familiei, timp de un an, si sa inveseleasca astfel pe nevasta pe care si-a luat-o”. (Deuteronomul 24:5) Insa invatatura practica a promovat ideea ca este un pacat sa ii aduci satisfactie femeii in cadrul actului sexual! Crestinismul, in special in timpul Evului Mediu, privea trupul ca fiind o inchisoare necurata a sufletului, iar trupul femeii era un lacas al diavolului! Femeia era o capcana pentru barbat, iar o femeie nemaritata o ispita diavoleasca.
Cel mai mare dusman al sexualitatii si al femeii: protestantismul! Religia si sexul au fost cu adevarat inamici declarati in reprezentarile mentale promovate de protestantism. Odata cu Reforma protestanta, casatoria din crestinism nu mai este considerata o taina, ci devine un rau necesar, menit sa controleze dorinta barnatului si sa domine femeia. Femeia era o unealta diavoleasca pe care doar casatoria o poate controla. Trupul feminin reprezenta carnea, instinctualul, ispita, iar trupul masculin sufletul, ratiunea, puritatea! Iar sexul ca placere era o perversiune – in special placerea femeii (oferindu-i femeii placere, te supui ispitei diavolesti). Si desi aceasta reprezentare mentala s-a diminuat cu vremea, ea inca transpare in anumite invataturi si traditii crestine.

In concluzie, s-au prezentat aici doar cateva idei care sa evidentieze de ce religia si sexul au fost si sunt inamici – ambele sfere importante in viata omului, ambele in masura sa ii controleze gandurile si faptele. Insa acest articol nu doreste sa discute nici asupra adevarului si bunului-simt al moralei crestine, nici asupra moralitatii sau imoralitatii comportamentului sexual liber. Ideea urmarita aici a fost: limitarea prea stricta si reprimarea sexualitatii naturale nu a dus si nu va duce niciodata la ceva bun! Oamenii au fost preocupati intr-atat de a fi buni crestini, incat au uitat sa fie oameni sanatosi si fericiti! Iar limitarea sexualitatii prin frica nu este calea nici eficienta, nici crestineasca! Morala crestina vine cu invataturi sanatoase, dar si cu cerinte care nu isi mai au locul in ziua de azi – un motiv pentru care credinciosii si-au parasit biserica?