Psihanaliza se bazeaza pe teoria psihanalitica postulata de cunoscutul neurolog vienez Sigmund Freud intre sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea si care a fost actualizata. Intr-un mod poate prea sintetic, el concepe psihicul nostru ca pe ceva dinamic alcatuit dintr-o parte constienta si o parte inconstienta.
Aceasta teorie postuleaza ca, de multe ori, ceea ce nu ne permite sa traim in pace sunt traume din trecut „ascunse” in inconstient, si ca trebuie sa le constientizam pentru a fi depasite.
Este celebra terapie a canapelei, a introspectiei, a asocierii libere. Pacientul este rugat sa spuna tot ce gandeste fara a omite cel mai mic detaliu, oricat de nesemnificativ sau ridicol ar parea, pentru ca totul are un sens, chiar si visele. In acest fel, se face o reconstructie a ceea ce s-a trait inca din prima copilarie, intrucat aceasta perspectiva pune mare accent pe influenta acestei etape asupra bunastarii noastre emotionale prezente. Acest lucru face ca acesta sa fie un tip de terapie destul de extins in timp.
Ce este terapia umanista?
Psihologia umanista este un model de psihoterapie dezvoltat de C. Rogers, care apreciaza persoana ca subiect individual, ii evidentiaza caracterul unic si, prin urmare, este impotriva clasificarilor. Un psiholog umanist nu iti va pune niciodata o eticheta, cum ar fi a fi maniaco-depresiv, in primul rand pentru ca nu te considera bolnav si in al doilea rand pentru ca nu te considera clasificabil intr-un grup, ci mai degraba unic. Daca fiecare subiect este particular, perceptia este diferita si, prin urmare, comportamentul lor este diferit.
Este un model pozitiv deoarece considera ca ne nastem cu un potential de dezvoltare care tinde sa se maturizeze, si cu capacitatea de a ne prelua propriile vieti. Respinge conceptul de boala si cel al pacientului si il inlocuieste cu cel al clientului.
Aceasta terapie se bazeaza pe empatie, pe legatura psiholog-pacient. Va deveni „cel mai bun prieten al tau”. Treaba psihologului nu este deci sa trateze, ci sa creasca caracterul personal. Ii pasa de prezent si nu de trecut. Actionati atunci cand acel proces de maturizare se opreste pentru ca atunci apar confruntarile psihologice. In modul sau de lucru face parte sa considere si sa accepte pozitiv tot ceea ce spune „clientul” fara conditii valorice, evitand sa-l corecteze sau indreptandu-l catre criterii prestabilite.
Cum se aplica terapia cognitiv-comportamentala?
Din perspectiva cognitiv-comportamentala, se stie ca pentru a rezolva o problema trebuie modificate anumite comportamente, acestea in sens foarte larg, luand in considerare gandurile, sentimentele si emotiile dintre ele.
Psihoterapia cognitiv-comportamentala are doua parti, una este reflectia comuna asupra problemei. Este responsabilitatea pacientului sa contribuie pe deplin la definirea problemei, care nu este altceva decat ceea ce il ingrijoreaza si il conduce la consultatie.
Odata stabilita viziunea pe care pacientul o are asupra problemei sale, sub indrumarea terapeutului sau, se realizeaza o analiza functionala a problemei, enuntand-o in termeni operationali si modificabili. Astfel, se stabilesc scopurile terapiei si incepe tratamentul. Aceasta consta in stabilirea unui program de modificare a comportamentelor, gandurilor si sentimentelor relevante pentru mentinerea problemei.
Acest tip de terapie pare sa stie sa gestioneze anxietatea, deoarece a permis sa rezolve probleme precum fobiile, obsesiile si alte tulburari asociate.